Funcția ficatului

Sinonime

Medical: hepar

Lobi hepatici, celule hepatice, cancer hepatic, ciroză hepatică, ficat gras

Engleză: ficat

definiție

Ficatul este organul metabolic central la om. Sarcinile lor includ depozitarea dependentă de alimente, conversia și eliberarea de zaharuri și grăsimi, descompunerea și eliminarea toxinelor endogene și medicinale, formarea majorității proteinelor din sânge și a bilei și numeroase alte sarcini.

Funcția ficatului

Performanța metabolică a celulelor hepatice
Ficatul îndeplinește multe funcții metabolice. Principalele beneficii sunt enumerate mai jos.

Producția de proteine ​​din sânge

Există o multitudine de proteine ​​(proteine ​​plasmatice) în sânge, fiecare dintre ele având o funcție foarte specifică. Cu excepția unei clase de proteine ​​din sânge, și anume anticorpii (gamma globulinele) sistemului imunitar (sistemul de apărare), toate celelalte sunt produse de ficat și eliberate în sânge.
Acestea includ Albușuri de ou pentru Coagularea sângelui (factori de coagulare), pentru Sistem de apărare (Sistem de completare), pentru transport și multe alte funcții. Cu ajutorul unei examinări speciale a acestor proteine, numită electroforeză, puteți vedea ceva despre capacitatea de producție a ficatului.

Ca parte a unei inflamații acute în organism, ficatul își poate schimba puțin producția. Apoi formează tot mai mult așa-numitele proteine ​​de fază acută (proteina C-reactiva (Valoarea CRP), Haptoglobina și altele) care sunt utile în combaterea inflamației.

Ele conduc, de asemenea, la o creștere a Viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH), un test simplu ca parte a diagnosticului medical.

Producerea de hormoni

ficat fa cateva Hormoni. Este implicat în producția proprie a corpului Vitamina D3. Acesta este un hormon necesar reglării Echilibrul calciului.
Mai mult, educă IGF-1, un hormon care accelerează creșterea și construirea mușchilor și chiar ca parte a dopajului sportiv (Doping, steroizi anabolizanți) este folosit. Un alt hormon important (mai precis, un precursor) este angiotensinogenul.
Acest lucru este direct implicat în reglarea tensiunii arteriale și a echilibrului fluidelor. Fii împotriva acestui hormon tensiune arterială crescută Medicamente prescrise numite inhibitori ai ECA.

Metabolismul carbohidraților

Metabolismul carbohidraților este denumit în mod colocvial și metabolismul zahărului. Unele celule din corp, în special celulele roșii din sânge și celulele nervoase, sunt alimentate continuu cu Zahăr din sânge Întrucât oamenii își iau alimentele la intervale de timp cu câteva mese zilnice, au nevoie de un sistem prin care să poată stoca concentrațiile crescute de substanțe nutritive după ce au mâncat și le pot elibera din nou între mese, dacă este necesar. Aceasta este în esență treaba ficatului.

După ce a mâncat, ficatul este alimentat de hormon insulină a stimulat concentrația crescută de zahăr din sânge în special Formă (glicogen) Salvați. În total, până la 10% din greutatea totală a ficatului, adică aproximativ 150 g, pot fi păstrate sub această formă sub formă de zahăr în ficat. Când glicemia începe să scadă între mese, ficatul pornește sub influența hormonului Glucagon, defalcarea zahărului stocat.
Acesta este eliberat în sânge în slujba corpului. Cu toate acestea, fără alimente, depozitele de zahăr din ficat sunt suficiente doar pentru mai puțin de o zi. Prin urmare, ficatul are și capacitatea de a produce zahăr din proteine. Proteinele se obțin în principal prin descompunerea proteinelor din celulele musculare.

Unele boli rare, întotdeauna genetice, afectează această funcție a ficatului. Lipsesc proteinele individuale (enzime) care sunt necesare pentru eliberarea zahărului în sânge. În aceste cazuri, pacientul poate mânca normal și își poate umple magazinele. Dar în momentul în care corpul se bazează pe eliberarea zahărului în sânge, defectul devine vizibil, iar pacientul hipoglicenează. Terapia este atentă dietă cu mese regulate, mici.

Metabolismul grăsimilor

Ficatul este și pentru asta Metabolismul (prelucrarea) grăsimilor esențială pentru supraviețuire. Grăsimile pe care organismul le poate folosi nu sunt solubile în sânge. Ficatul produce, prin urmare, transportori speciali de grăsime, lipoproteinele.

Dacă ficatul are suficient nutrienți și energie disponibilă, este capabil să producă grăsimi (acizi grași) din zaharuri și proteine. Acestea sunt special ambalate (în lipoproteine ​​VLDL) și apoi transportate cu sângele către țesutul adipos. În țesutul adipos, grăsimile sunt apoi stocate în celulele adipoase. Dacă acum există o lipsă de energie, grăsimile din celulele grase sunt descompuse din nou și transportate înapoi în ficat, unde sunt folosite pentru a genera energie.

Depozitarea substanțelor

Ficatul este capabil să stocheze numeroase substanțe vitale și să le elibereze din nou atunci când este necesar. Acestea includ Vitaminele A, B12, D, E și acidul folic precum și metalele Fier și cupru. Au fost descrise boli pentru ambele metale în care, din cauza unui defect genetic, aceste metale sunt depozitate într-un mod patologic și care pot duce astfel la afectarea ficatului și chiar la ciroză hepatică (Boala Wilson, hemosideroză).

Detoxifiere (biotransformare)

Ficatul este organul corpului care este deosebit de capabil să descompună toxinele. La fel ca o stație de tratare a apelor uzate, toate substanțele din alimente trebuie să treacă prin ficat înainte de a putea intra în fluxul sanguin general. Dar nu numai substanțele nutritive, ci și produsele metabolice ale organismului pot deveni toxice. De asemenea, acestea sunt transformate în substanțe mai puțin toxice în ficat.

alcool, care este o otravă puternică a celulelor, este aproape exclusiv descompusă în ficat (detoxifiere). Alcoolul este modificat chimic prin intermediul proteinelor speciale (enzime) în așa fel încât să nu mai fie dăunător, ci, dimpotrivă, util. La sfârșitul defalcării alcoolului, se creează o substanță care furnizează direct energie.

Înainte de a greși acest fapt, trebuie să luați în considerare și mai mult: ficatul nu reușește să descompună tot alcoolul din primul pasaj; astfel otravă ajunge la toate celulele corpului prin fluxul sanguin.
Mai mult, alcoolul este, de asemenea, toxic pentru celulele ficatului; ajunge aici la moartea celulelor hepatice. În plus, descompunerea alcoolului generează atât de multă energie încât ficatul nu mai poate ține pasul cu consumul acestuia. Apoi stochează energia sub formă de grăsime. Dacă se acumulează prea mult din această grăsime, se creează una Ficatul gras (steatoza hepatis); stadiul preliminar al cirozei ficatului.

Pentru Medicament Același principiu se aplică: atunci când curg prin ficat, substanțele sunt modificate chimic atât de mult de proteinele speciale încât își pierd efectul (efectul de primă trecere). În terapia medicamentoasă, acest efect este întotdeauna luat în considerare la alegerea dozei. Acest lucru poate fi atât de pronunțat încât unele medicamente nu pot fi administrate sub formă de tablete. Cu toate acestea, în cazuri rare, aceste procese produc substanțe mai toxice.
Un exemplu important este combinația de alcool și Paracetamol (Analgezic)care poate duce la formarea unei substanțe cancerigene.

O reacție de detoxifiere a ficatului care este deosebit de importantă pentru diagnosticul medical este remodelarea Bilirubina. Bilirubina se produce oriunde globulele roșii din sânge sunt descompuse sau pier. În ambele cazuri, această bilirubină toxică, cunoscută sub numele de neconjugată sau indirectă, se leagă de o proteină specială din sânge numită albumină.
Când acest complex de proteine ​​și bilirubină ajunge în cele din urmă la ficat, această bilirubină este detașată de proteina sa de transport și transformată în celulele hepatice în așa fel încât să devină netoxică. După ce a fost remodelat, se numește direct sau conjugat. Medicul poate citi din raportul bilirubinei directe și indirecte în care pot fi prezente leziuni.

O altă reacție importantă de detoxifiere a ficatului este formarea de uree. Ureea conține amoniac, o substanță din metabolismul proteinelor, care în forma sa naturală este creier daunele, în legătură cu ureea, pe de altă parte, sunt netoxice. În acest fel, organismul poate pur și simplu să elimine amoniacul toxic anterior în urină (de unde și numele).

Bilă

Ficatul este producătorul bilei (până la 1 litru / zi). Bila este un lichid amestecat format din grăsimi (colesterolului), Acizi biliari, pigmenți biliari, săruri biliare și alte substanțe. Acesta servește atât pentru a excreta substanțe care nu mai sunt necesare, posibil toxice, cât și pentru a susține digestia alimentelor bogate în grăsimi.Colesterolul este principala componentă a bilei. Deși poate fi produs de corp, nu poate fi descompus din nou, motiv pentru care este necesar să-l excrete. Colesterolul poate fi fie excretat ca acid biliar (majoritatea) cuplat cu diverși aminoacizi (blocuri de proteine), fie ca colesterol în sine.

Pigmenți biliari sunt în principal substanțele descompuse ale globulelor roșii din sânge. Sunt prelucrate din nou de către ficat.

Bila este eliberată atunci când este consumată în Vezica biliara salvat.

Ficatul conține în principal substanțe care pot fi dizolvate puțin sau deloc în apă, dar în grăsimi (substanțe lipofile). Acest lucru se poate explica prin faptul că numai substanțele solubile în apă pot pătrunde în urină.
Organismul folosește această apariție crescută de substanțe solubile în grăsimi în bilă Digestia alimentelor bogate în grăsimi. Vezica biliară este conectată la intestinul subțire prin conducta biliară. în Intestinul subtire bila se amestecă cu substanțele digestive ale pancreas (Pancreas) și pulpa alimentară. Bila dizolvă (emulsionează) părțile grase ale alimentelor pentru a permite funcționarea proteinelor digestive ale pancreasului.

Formarea lipoproteinelor

Lipoproteinele aparțin proteinelor din sânge. Toate, în afară de una, sunt produse în ficat. și acționează ca transportori ai acizilor grași și colesterolului din sânge, care, din cauza naturii lor chimice, nu ar putea fi altfel găsit în sânge. Există patru clase diferite de lipoproteine: chilomicroni (excepția care nu se face în ficat), VLDL , LDL și HDL:

Chilomicroni se formează în intestin. Sarcina lor este de a transporta grăsimile proaspăt luate din alimente prin sistemul limfatic în sânge și apoi în țesuturile consumatoare, în special țesutul adipos și mușchii. Există proteine ​​speciale (lipoprotein lipază) care împart grăsimile în componentele lor individuale și le permit astfel să fie absorbite de celulele țintă. Rămășițele transportorului de grăsime sunt procesate în continuare în ficat.

VLDL sunt făcute în ficat. Sarcina lor este de a transporta acizii grași nou produși în ficat în organism atunci când există un exces de energie. Analog cu chilomicronii, aceștia sunt defalcați și de proteinele din apropierea celulelor țintă, iar acizii grași sunt absorbiți în celule.

LDL: Aceste lipoproteine ​​celebre sunt mai ales Transportoare de colesterol. Acestea aduc colesterolul din alimente și ficat în restul celulelor corpului. Sunt renumiți ca Colesterol „rău” deoarece cauzează formarea Întărirea arterelor (Ateroscleroza). LDL este preluat ca un întreg în celulele țintă și descompus numai în celulă.

HDL: Aceasta, de asemenea, ca Colesterol „bun” lipoproteinele cunoscute au sarcina de a colecta colesterolul în organism și de a-l transporta în ficat pentru a-l excreta prin bilă. Prin urmare, o concentrație ridicată de HDL poate elimina excesul de colesterol și, astfel, crearea de arterioscleroză inhiba.