Necroză osoasă asociată bisfosfonatului

introducere

În termenul „Necroză osoasă asociată bisfosfonatului„Unul înțelege o boală Jawbone în care există un proces de deces al substanței osoase. În consecință, există o descompunere spontană a țesutului osos în Zona fălcii in loc de.

Studii recente au descoperit că acest tip de pierdere osoasă este deosebit de frecvent la pacienții care au făcut anterior acest lucru Medicamente care conțin bifosfonați am luat.

Bifosfonații aparțin unui grup de medicamente care afectează metabolismul Os afectează puternic. În acest context, acestea au un efect inhibitor asupra celulelor importante din țesutul osos.

În tratamentul osteoporozei și cancerului de sân sau de prostată, există multe utilizări posibile pentru aceste medicamente. În terapia osteoporozei, efectul inhibitor al bifosfonaților asupra osteoclastelor (celule degradante osoase), ingredientele medicamentelor formează o barieră între suprafața osoasă și osteoclaste. Acest lucru poate reduce eficient procesele de degradare. În plus, în cursul terapiei cu bifosfonați, activarea osteoblazelor (Celule care construiesc oase) se poate obține o creștere a densității osoase.

cauza de bază

Din ce motiv medicamentele care împiedică procesele de descompunere osoasă în cea mai mare parte a corpului, în special în maxilar, nu au fost încă cercetate cu exactitate.

Se crede că Necroză osoasă asociată bisfosfonatului apare în cursul intervenției chirurgicale dentare sau maxilo-faciale cu expunerea coloanei maxilare. Din acest motiv, chirurgia orală trebuie să fie luată în considerare cu atenție în timp ce luați bifosfonați. Cu toate acestea, ipoteza că există o legătură între intervențiile chirurgicale în zona maxilarului și necroza osoasă asociată bifosfonatului nu a fost încă dovedită în mod concludent.

Simptome

Primul semn de necroză osoasă asociată bisfosfonatului este apariția umflăturii și înroșirii în interiorul Cavitatea bucală iar în zona obrajilor. Mai mult, mai ales la începutul acestei boli, poate fi determinată creșterea constantă a slăbirii dinților și a inflamației în secțiunile maxilarului dințate.

Majoritatea pacienților afectați raportează dureri moderate până la severe și o pierdere a sensibilității în zona maxilarului bolnav într-un stadiu avansat de necroză osoasă asociată bisfosfonatului.

De asemenea, evacuarea secrețiilor purulente din buzunarele gingiei și / sau formarea de abcesele sunt semne posibile de necroză osoasă asociată bisfosfonatului.
În caz de boală, pacientul prezintă, de obicei, un model de falcă foarte clasic.

Există secțiuni osoase expuse, de culoare galben-brun, care au o structură de suprafață foarte aspră.

Simptomele necrozei osoase asociate bisfosfonatului sunt, prin urmare, foarte nespecifice și pot apărea și în legătură cu alte boli ale sistemului de susținere a dinților și / sau a cavității bucale.

diagnostic

Mai ales interogarea pacientului (anamnese) și determinarea dacă și în ce moment a fost efectuată o intervenție chirurgicală orală este un punct de plecare important în diagnostic.

În plus, medicul curant ar trebui să acorde o importanță deosebită colecției de medicamente luate în ultimii ani. Mai ales aportul de Bifosfonatii este relevant pentru această boală.

În cazuri suspecte, dentistul vă va contacta Imagine de imagine de raze X (OPG) a întregului maxilar, deci este posibil ca el să obțină o imagine de ansamblu asupra stării osoase.

În unele cazuri, a Tomograma computerizată sau. Imagistica prin rezonanta magnetica a maxilarului osos să fie necesare pentru a evalua răspândirea infestării maxilarului.

Pentru a face diagnosticul final "Necroză osoasă asociată bisfosfonatului„Poate fi și un Biopsia osoasă fi efectuat.

profilaxie

Înainte de a lua Bifosfonatii cu siguranță trebuie văzut un dentist. În acest fel, starea osoasă poate fi verificată în avans și, dacă este necesar, pot fi planificate măsuri suplimentare de tratament.

În plus, ar trebui diverse defecte ale dintilor eliminat și tratat cu gingivită. Nu este recomandat să fie conservat dantură pentru a trage și a se asigura că în intervalul dinti tratati prin canalul radicular nu se găsesc procese inflamatorii.

Măsurile de chirurgie orală ar trebui în general să fie evitate în timp ce luați bifosfonați. Cu toate acestea, dacă o astfel de operație este inevitabilă, se recomandă să se procedeze cât mai delicat cu țesutul și oasele și să se utilizeze ca precauție antibiotic a lua.

Practic, cu toate acestea, trebuie cântărit dacă Îndepărtarea unui dinte sau alte intervenții chirurgicale sunt de fapt necesare, deoarece cele după o Extracție dentară în curs de dezvoltare Buzunare osoase (alveolele) sunt adesea originea necrozei osoase asociate bisfosfonatului.