Cartilaj costal

introducere

Cartilajul coastei, numit și cartilago costalis, este legătura dintre coaste și sânul (sternul).
Cartilajul costal formează astfel ultima parte a coastelor, care sunt conectate la stern prin intermediul acestora.
Cartilajul costal face astfel parte din toracele uman anterior.

Cartilajul costal este cartilajul hialin care este atât compresiv, cât și flexibil elastic în comparație cu coastele osoase și cu sternul osos.
La vârsta adultă timpurie, cartilajul începe treptat să se calcifice și mai târziu, de asemenea, să se osifice, ceea ce reduce elasticitatea pieptului din ce în ce mai mult cu vârsta.

anatomie

Cartilajul costal este legătura dintre coaste și sân (stern).
Cartilajul costal formează ultimii 3 - 9 cm din coastele care sunt conectate la stern.
Cartilajele celor șase coaste superioare sunt atașate de stern prin ligamente, ligamentele sternocostale radiat.
Costurile șase și șapte sunt, de asemenea, atașate la partea inferioară a sternului, procesul xifoid, cu ajutorul unui ligament, ligamentul costoxifoid.

Cartilajul costal face parte din coliva anterioară a coastei și este parțial palpabil din exterior, deoarece limitele dintre coastele osoase și țesutul cartilajului sunt adesea ușor îngroșate.

Coaste, împreună cu coloana vertebrală și stern, formează cadrul osos al pieptului.
Coastele provin de la coloana vertebrală și aleargă de-a lungul plămânilor în față, în mare parte spre stern.
Când vine vorba de coaste, se face o distincție între așa-numitele „coaste adevărate”, „coaste false” și „coaste libere”.

O persoană are în total douăsprezece coaste.
Când sunt privite de sus, „coaste adevărate” sunt primele șapte coaste și sunt conectate direct la stern prin intermediul cartilajului costal.
Următoarele trei coaste, adică nervurile opt până la zece, sunt conectate doar indirect la stern prin intermediul așa-numitelor articulații interchondrale cu cartilajul costal al celor șapte coaste superioare.
Ultimele două coaste inferioare au cartilaje foarte scurte sau fără costuri și, prin urmare, nu sunt conectate la stern.

Toraxul înconjoară cei doi plămâni și este separat de ei doar de cavitatea pleurală.
Cavitatea pleurală este o cavitate corporală foarte îngustă, care este umplută cu 5 - 10 mililitri de lichid seros.
Acest lucru reduce frecarea dintre coliva și plămânii.

Deoarece părțile frontale ale coastelor sunt căptușite cu cartilaj hialin, pieptul are proprietăți ușor elastice.
Aceste proprietăți elastice sunt cruciale pentru libertatea de mișcare a pieptului.

Care este rolul lui?

Funcția esențială a cartilajului costal este de a asigura elasticitatea coliviei.
Deoarece cartilajul costal face parte și din piept, acesta servește, de asemenea, la protejarea plămânilor și inimii subiacente.

Cartilajul costal este format din cartilaj hialin.
Cartilajul hialin este răspândit în organism și poate fi întâlnit adesea în articulații.
În comparație cu structurile osoase, cartilajul este elastic în compresiune și îndoire.
Dacă exercitați presiune asupra cartilajului, acesta poate rezista inițial la presiune prin îndoire.
Când presiunea este îndepărtată, cartilajul revine rapid la poziția inițială datorită elasticității sale.
Structurile osoase au aceste proprietăți doar într-o măsură foarte mică - s-ar rupe rapid dacă s-ar aplica aceeași presiune.
Din acest motiv, cartilajul costal este esențial pentru elasticitatea coliviei, ceea ce este deosebit de important atunci când respirați în interior și în afară.

În plus, cartilajul costal al a doua și a șasea coaste este punctul de plecare al musculusului toracic transversus, care se trage de la interior la interiorul sternului.
Mușchiul menționat susține exhalația.

boli

Durere în cartilajul costal

Durerea cartilajelor este de obicei cauzată de inflamație sau deteriorarea cartilajului.
Simptomele apar în arcul costal anterior, de obicei la nivelul coastei a patra până la a șaptea.

Sindromul Tietze este un sindrom binecunoscut, dar foarte rar, care este asociat cu deteriorarea cartilajului.
Sindromul Tietze duce la durere și umflare în zona toracică anterioară, localizată în principal pe cartilajul costal.
Durerea apare de obicei brusc și poate radia și în brațe și umeri, motiv pentru care au simptome similare cu angina pectorală și sunt adesea confundate cu acestea.
Durerea crește odată cu respirațiile profunde.
Pentru a putea exclude diagnosticul diferențial al anginei pectorale, pieptul este scanat în punctele în care este localizat cartilajul costal.
Cauza unui sindrom Tietze este de obicei stresul excepțional (de exemplu, o ridicare / tragere puternică) sau traume.
Sindromul Tietze este de obicei tratat doar cu calmante și se vindecă de-a lungul timpului.

O explicație alternativă pentru durerea în cartilajul costal este inflamația sa, cunoscută și sub denumirea de costocondrită.
Chiar dacă cartilajul costal este inflamat, durerea se poate răspândi și la spate sau abdomen.
Durerea este resimțită mai ales când inspirați profund, tuseți, strângeți sau râdeți.
Ca și în cazul sindromului Tietze, cauza poate fi stresul excepțional.
Cu toate acestea, infecțiile tractului respirator se pot răspândi și în cartilaj și pot duce la inflamația acestuia.
De asemenea, tratamentul nu este obișnuit pentru inflamația cartilajului.
Doar durerea poate fi tratată prin prescrierea medicamentelor pentru durere. Cu toate acestea, munca fizică viguroasă ar trebui să fie absolut evitată în timpul inflamației cartilajelor costale.

În general, se poate spune că deteriorarea sau inflamația cartilajului costal este inofensivă.
Cu toate acestea, simptomele pe care le prezintă este foarte asemănătoare cu cele ale unui atac de cord, motiv pentru care un medic ar trebui să facă în orice caz o examinare cuprinzătoare în cazul în care apare durerea.

Vă interesează acest subiect? Citiți mai multe despre acest aspect: Durere de coaste - acestea sunt cauzele

Ruptura cartilajului costal

Cartilajul costal este legătura dintre coaste și stern.
O ruptură a cartilajului costal este extrem de rară, dar este asociată cu dureri severe.

Cartilajul costal constă în cartilaj hialin și este de obicei elastic în compresiune și îndoire.
Aceasta înseamnă că dacă presiunea exercitată asupra cartilajului costal este ușoară până la medie, inițial se îndoaie ușor înainte să se rupă dacă presiunea este prea puternică.
Deoarece cartilajul costal începe să se calcifice din ce în ce mai mult ca urmare la vârsta adultă timpurie, elasticitatea acestuia scade tot mai mult odată cu vârsta.
Aceasta înseamnă că riscul unei rupturi de cartilaj costal crește odată cu vârsta.
Fracturile de cartilaj coaste apar adesea ca urmare a resuscitării sau a traumatismelor severe.
Deoarece cartilajul costal creează legătura dintre coastă și stern, fracturile cartilajului coaste tind să apară în legătură cu fracturile sternului (sternului) sau fracturi ale coastei.

În mod alternativ, lacrimile de cartilaj cu coaste pot apărea rar.
Cartilajul costal este atașat la stern prin ligamente, ligamenti sternocostales radiatum.
Aceste ligamente pot rupe ca urmare a presiunii puternice sau a extinderii extreme a toracelui.
Legătura dintre coaste și stern se pierde.
În special atunci când respirați profund, în care partea din față a pieptului exercită o mișcare puternică, pot apărea dureri severe.

Nu există un tratament clar atât pentru fractura cartilajului costal, cât și pentru ruperea cartilajului costal.
De cele mai multe ori, se prescrie doar medicamente pentru durere.
În plus, se recomandă odihnă intensă și odihnă pentru îmbunătățirea rapidă a simptomelor.

Umflarea cartilajului costal

Umflarea cartilajului costal se datorează mai ales așa-numitului sindrom Tietze.
Alternativ, umflarea poate apărea și din cauza policondritei.

Sindromul Tietze este o inflamație care apare rar în zona sternului.
De obicei inflamația este localizată la nivelul coastelor superioare la trecerea la stern, adică cartilajul costal.
Există dureri severe în zona sternului, care poate radia la brațul stâng și la spate.
Prin urmare, diagnosticul diferențial al infarctului miocardic ar trebui clarificat cu siguranță.
De asemenea, există riscul ca inflamația cartilajului costal să se răspândească în organele din apropiere, cum ar fi inima și plămânii.
Radiografia X nu prezintă anomalii în sindromul Tietze.
Diagnosticele diferențiale alternative sunt alte inflamații în zona scheletului de coaste, care, însă, în comparație cu sindromul Tietze, nu prezintă nici o umflare și sunt localizate în cea mai mare parte lateral.
Tratamentul pentru sindromul Tietze constă exclusiv în tratarea simptomelor.
Prin urmare, de obicei, pot fi utilizate agenți antidepresive.

Poliondrita este o boală cronică, de cartilaj de lungă durată.
Cauza acestui lucru sunt procesele inflamatorii autoimune în care țesutul cartilajului piere în timpul unui proces îndelungat.
Deoarece cartilajul costal constă în cartilaj hialin, este afectat și de policondrită, care poate duce la umflare.
Cu toate acestea, în policondrită, umflarea cartilajului costal nu apare în mod izolat, ci mai degrabă un cartilaj umflare în tot corpul, care poate fi utilizat pentru a-l diferenția de sindromul Tietze.

Inflamarea cartilajului coastei

Inflamarea cartilajului coastei este inflamația articulației care leagă coastele la stern.
Articulația este cunoscută și sub numele de articulația sterno-costală.
Inflamația este însoțită de obicei de durere severă și se mai numește costocondrită.

Simptomele tipice ale inflamației cartilajelor costale sunt umflarea și durerea în zona toracică superioară din partea sternului.
Durerea poate fi foarte severă și de lungă durată și de obicei poate fi tratată doar cu calmante până când inflamația scade de la sine.
Costochondrita apare mai frecvent la adulții tineri cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani.

Inflamația cartilajului poate fi declanșată din diverse cauze.
O posibilă cauză poate fi o traumă severă la nivelul toracelui.
Alternative declanșatoare sunt infecțiile transmise, reumatismul sau consecințele sindromului Tietze.

Durerea în timpul inflamației costilului cartilajului poate radia spre spate și braț.
De asemenea, apar mai des atunci când respirați profund, tuseți, strângeți sau râdeți.
Inflamația este de obicei inofensivă, cu excepția cazului în care se răspândește la organele din jur, cum ar fi inima și plămânii.

Cracarea cartilajului costal

Fisurarea cartilajului costal poate fi de obicei depistată la articulația care leagă coastele și sternul, articulația sternocostală.
Acest lucru poate fi găsit între primele șase coaste și stern.
Se poate bloca sau înclina cu ușurință.
Îndepărtarea acestui blocaj sau înclinare poate duce apoi la fisurarea articulației, dar este de obicei absolut inofensivă.

În plus, dacă coastele sau cartilajul costal se rup, conexiunea dintre ele și stern poate fi ruptă.
Deplasarea acestui lucru - de exemplu, în timpul respirației - poate provoca fisuri în zona coastelor sau a sternului.
Dacă apare acest tip de cartilaj crapat costal, durerea este asociată definitiv cu ea, în timp ce de obicei nu există durere atunci când articulația sterno-costală este ridicată.
Mai degrabă, fisurarea poate ameliora durerea ca urmare a deblocării unui bloc.

Cum să rezolvați corect un bloc de coaste, citiți aici: Acesta este modul corect de a rezolva un bloc de coaste

Coasta calcificată

Cartilajul costal constă într-un cartilaj hialin.
Aceasta se caracterizează prin elasticitatea sa compresivă și flexivă.
Însă, la începutul vârstei adulte, cartilajul începe să se calcifieze, ceea ce duce la creșterea restricțiilor de elasticitate.

Motivul pentru calcifierea coastelor sunt procesele metabolice care apar mai puternic la bărbați decât la femei.
Calciumul se acumulează în cartilaj, care îl rigidizează.

Citiți mai multe despre acest subiect la: Condrocalcinoza - Cauze și simptome