Știința mișcării

definiție

Pe lângă formarea științei, știința mișcării este o ramură a științei sportului și a ieșit din fuziunea teoriei mișcărilor generale și speciale.
Este dedicat observării științifice și cercetării mișcărilor.

Clasificarea științei mișcării

Conform lui RÖTHIG, știința exercițiului este împărțită în 3 clase.

  • Concepție pedagogico-normativă
  • Sistem cibernetic concepție teoretică
  • Conceptie integrativ-functionala

Știința mișcării din punctul de vedere al pedagogiei

Întrebarea-cheie în această concepție este la ce moment în care persoana testată este receptivă sau nu răspunde la anumite obiective de învățare motorie. În consecință, ontogeneza este o parte integrantă a investigării mișcării în cadrul educațional.

Pietrele de temelie sunt:

  • Caracteristic învățării motorii
  • Dezvoltarea istorică a tehnicilor sportive
  • Antrenament în viziunea în mișcare
  • Aplicarea cunoștințelor în lecție

Ați putea fi, de asemenea, interesat de acest subiect: Educația în mișcare

Știința mișcării din punctul de vedere al ciberneticii

Cibernetica se ocupă de oameni care fac sport ca sistem de procesare a informațiilor. Achiziția și procesarea informațiilor ca proces intern sunt în prim plan cu această abordare.

Mai multe informații despre acest subiect:

  • Coordonarea mișcărilor
  • Abilități de coordonare

Știința mișcării se apropie

Din perspectiva științei mișcării, conceptul divers al mișcării trebuie prezentat cu perspective diferite. Mișcarea nu este condiționată în aspectul său extern, ci necesită procesele de control și reglare internă (aspectul intern al mișcării), a cărei investigare este una dintre principalele sarcini ale științei mișcării, pe lângă analiza aspectului extern.

Diferite considerente ale conceptului de mișcare în canonul investigării științei mișcării.

  • Abordare morfologică
  • Abordare biomecanică
  • Abordare funcțională
  • Abordare empirico-analitică

Ați putea fi, de asemenea, interesat de acest subiect: Biomecanică

Abordare morfologică

Această metodă pre-științifică este utilizată pentru a transmite mișcări.
Mișcarea este redusă la aspectul pur și cunoașterea modului în care se produce mișcarea este neglijată. Scopul morfologiei este de a oferi informații pentru îndrumare și corectare. Descrierea mișcării este foarte diferențiată, dar numai în ceea ce privește mișcarea vizibilă din exterior. Viteza mișcării, forța mișcării, intervalul de mișcare, constanța mișcării, precizia mișcării, fluxul de mișcare și cuplarea mișcărilor sunt termeni folosiți pentru a descrie morfologia.

Abordare funcțională

Acțiunile umane nu pot fi înțelese corect atunci când sunt privite doar din punct de vedere mecanic, fizic și psihologic.
Aspectele neurofiziologice sunt importante pentru apariția mișcărilor umane, dar dacă doriți să analizați complet mișcarea atletică, mișcărilor trebuie să li se acorde mai întâi un sens. Aspectul funcțional al unei mișcări nu poate fi ignorat.

Caracteristic științei mișcării

  • Știința empirică: Știința mișcării este o știință empirică, deoarece caută și găsește cunoașterea în realitate. Ca exemplu, iată îmbunătățirile tehnice ale disciplinelor individuale.
  • Știință transversală: Știința mișcărilor este una dintre științele transversale, deoarece se bazează pe descoperiri din alte sub-zone ale științei sportului (fiziologie, funcții senzorimotor, psihologie etc.).
  • Știința aplicată: Știința mișcării ca știință aplicată, deoarece se străduiește să implementeze cunoștințele dobândite în realitate. Doar această aplicație permite verificarea validității metodelor individuale.
  • Știința integratoare: verifică și pune întrebări despre rezultatele altor științe.

Miscarea

Pentru a înțelege și descrie mișcările atletice, termenul de mișcare trebuie mai întâi explicat mai detaliat. În general, înțelegem ca mișcarea să însemne aspectul pur. Ne uităm doar la mișcarea din exterior și nu facem legile interne.

Structura:

  • Mișcare de zi cu zi: pentru mișcări de zi cu zi, cum ar fi mersul pe jos / jogging-ul este o mișcare automată care nu necesită procese de gândire.
  • Mișcări de lucru: cum ar fi Munca în linie de asamblare sunt mișcări de zi cu zi care servesc pentru a lucra într-un proces repetitiv.
  • Mișcările destinate obiectivului se referă la produsul activității fizice (alergare pentru a slăbi sau pentru sănătate)
  • Mișcările sportive sunt forme de mișcări competitive simple, combinate sau complexe.
  • Mișcările expresive sub formă de expresii faciale și gesturi de mișcare servesc la exprimarea stărilor de spirit și a comunicării.

Citiți mai multe despre acest subiect:

  • Slăbi
  • sănătate

O mai mare diferențiere în cadrul mișcării sportive

  1. Mișcări rapide și lente (somersault vs. mers)
  2. Mișcări generale și speciale (A alerga vs. Suprapunerea suportului mâinilor)
  3. Mișcări deschise și închise (pumn în handbal vs. obstacole)
  4. Mișcări brute cu motor și cu motor fin (începători vs. avansați)
  5. Mișcări cu motor mare și cu motoare mici (servesc la tenis vs. darts)
  6. Mișcări conștiente și automatizate (împușcat pe poartă, fotbal vs. mers)

Termenul de abilități motorii

În domeniul biologic, abilitățile motorii sunt învățarea factorilor de mișcare în corpul uman. Aptitudinile motrice sunt tot ceea ce nu puteți vedea într-o mișcare.
Un exemplu tipic în care diferența dintre abilitățile motorii și mișcare devine vizibilă este panta transversală în gimnastică. Pentru mușchi, panta încrucișată înseamnă cea mai mare încordare, deși mișcarea nu este vizibilă din exterior. Abilitățile motorii conțin caracteristici neurocibernetice care includ și conținutul conștiinței. De cealaltă parte, mișcarea este un mod obiectiv de schimbare a locației masei corporale în spațiu și timp.

Ce este știința mișcării aplicate?

Diploma de licență a mișcărilor aplicate este o diplomă separată. Este oferit la Universitatea din Regensburg și la Universitatea Tehnică din Chemnitz, printre altele.
Obiectivul cursului este transferarea cunoștințelor de la știința mișcării la aplicarea reală, de exemplu dezvoltarea programelor de antrenament, sport și mișcare. Instruirea permite absolventului să lucreze în multe instituții, cum ar fi clinici spa și reabilitare, cluburi sportive, centre de sănătate sau instituții de învățământ.

Ce este un om de știință al mișcării?

Oamenii de știință ai mișcării se ocupă de funcționarea abilităților motorii umane și de diverse aspecte ale mișcării la nivel științific și practic.
Vei dezvolta programe de terapie a mișcărilor bazate științific în contextul prevenirii, antrenamentului și reabilitării. Oamenii de știință ai mișcării lucrează îndeaproape cu alți specialiști din domeniile sportului, sănătății și nutriției și dezvoltă, evaluează și optimizează conceptele de mișcare pentru o mare varietate de grupuri țintă.

Oamenii de știință ai mișcării pot lucra științific și pot avansa cercetarea și dezvoltarea programelor, dar și pot lucra în practică, de exemplu în clinici de sănătate, centre de reabilitare, în cluburi sportive, case de pensionare sau de îngrijire medicală sau pot lucra independent ca instructori și consultanți. Instruirea pentru a deveni un om de știință în mișcare include, de obicei, o diplomă de licență cu o diplomă de master ulterioară.

Studii pentru a deveni un om de știință al mișcării

Cursul de științe ale mișcării este finalizat cu o diplomă de licență în arte sau licență în știință.
Deși ambele cursuri sunt foarte similare din punct de vedere al conținutului, există diferențe subtile în ponderarea, de exemplu, a aspectelor artistice și științifice. Există, de asemenea, numeroase alte cursuri care se ocupă de știința exercițiilor, precum cursul de știință sportivă. Pentru detalii, ar trebui să ne ocupăm în detaliu de ofertele diferitelor colegii tehnice și universități.

În general, perioada standard de studiu în cursul Științele Mișcării este de șase semestre. Cerințele pentru solicitanți sunt stabilite de universități, în majoritatea cazurilor, un test de aptitudine sportivă și / sau un test cognitiv este o condiție necesară pentru admitere. Cursul prevede tratarea diferitelor subiecte în știința mișcării, inclusiv biomecanica, știința instruirii, medicina sportivă, fiziologia sportului, psihologia, pedagogia și altele.
Diploma de licență le permite absolvenților să își desfășoare o carieră în domeniul științelor mișcării și le permite, de asemenea, să își continue pregătirea academică ca parte a unui curs de masterat.

Ce este teoria mișcării?

Teoria mișcării este studiul sistemului musculo-scheletic, secvența mișcărilor și baza mișcării umane. Mișcarea în sport este un accent special.
În cinetică sunt studiate proprietățile sistemului musculo-scheletice, constând din elemente fiziologice și anatomice. Secvențele de mișcare sunt analizate și optimizate cu scopul de a face mișcarea mai eficientă și fără vătămări. În acest scop, mișcările sunt descrise și evaluate pe baza diferitelor caracteristici de calitate.
Teoria mișcării face parte din educație, educație fizică și diverse discipline din domeniul științei sportive. Cunoștințele științifice despre știința mișcării și științele mișcării stau la baza programelor de reabilitare, programelor sportive și prevenirii.

Citiți mai multe despre acest subiect: Teoria mișcării

Teoria mișcării generale

În teoria mișcării generale, se caută metode de sport încrucișat.
Rezumă toate datele și sistematizează ceea ce toate teoriile mișcării au în comun. Exemplu: Utilizarea inițială a antrenamentelor a servit inițial pentru îmbunătățirea rezistenței în disciplinele atletice, fiind apoi folosită și ca metodă de antrenament în numeroase alte sporturi (înot, handbal etc.). Teoria mișcării generale caută asemănări în sporturile individuale.

Teoria mișcării speciale

Teoria mișcării speciale s-a dezvoltat din practica disciplinelor individuale.
Flopul de la Fosbury din saltul înalt este un exemplu primordial. Testele de laborator au arătat că tehnica de flop înainte ar fi tehnica optimă pentru traversarea barei, dar că această tehnică nu poate fi utilizată în practică. Practica sportului conduce aici.